Bergamota face parte din familia citricelor. Este cea mai delicată dintre plantele de citrice și se prezintă ca o încrucișare între lămâie verde și grapefruit. În Italia, fructul de bergamotă nu este consumat ca atare de obicei, din cauza gustului său amar, însă în Grecia este consumat ca desert sau împreună cu cafeaua. În mod tradițional, bergamota este cultivată preponderent pentru uleiul esențial, însă, datorită studiilor recente care au arătat beneficiile consumului de suc proaspăt de bergamotă, cererea pentru aceasta a crescut.

Uleiul esențial se obține prin „răzuirea” cojii (ca și cu o răzătoare pentru brânză), folosind echipamente speciale. Aceste echipamente de răzuire sunt scufundate în apă suficient cât pentru a acoperi lamele, iar în momentul răzuirii cojii, uleiul este eliberat în apă. Fructul rămas după îndepărtarea completă a cojii arată ca o minge mică pufoasă. Uleiul este apoi separat de apă într-o centrifugă, unde este procesat cel puțin de două ori.